10 motive sau mai multe pentru care joaca este un lucru serios


Din jocurile copilariei ramanem cu cele mai durabile si frumoase amintiri.

Era vara si ne jucam in curtea bunicilor de-a “Aprozarul”. Aveam o masuta pe care adunam ce frunze, flori si chiar insecte gaseam noi prin curte si incepeam negotul. Eram pe rand, cand vanzatorul, cand cumparatorul. Aproape inevitabil la un moment dat apareau dispute intre noi si acela era momentul cand, ca prin farmec, bunica aparea senina, zambitoare, cu portofelul si o sacosa in mana si se instala in fata “tarabei” noastre. Ne cerceta produsele, ne punea intrebari despre ele: “cum au fost crescute”, “cine le mananca”, “ de ce costa cat costa” si “ ce ar putea ea gati din ele”. Entuziasmati ca avem un cumparator real, imaginatia noastra se aprindea si ii sugeram cele mai neintalnite retete. Ea ne platea cu bani adevarati, de obicei echivalentul unei inghetate de fiecare, apoi pleca cu produsele in casa.

Amintirea nu se termina aici, pentru ca bunicul, un om bland si mare iubitor de flori, ne lua in gradina si ne intreba cati bani avem ca sa cumparam flori mamei. Stiind ca avem bani de pe urma negotului cu bunica cat sa ne luam o inghetata, trebuia sa ne intelegem intre noi cum facem ca sa ii cumparam flori mamei, dar sa mancam si inghetata. De multe ori mama se alegea cu papadii. Erau ieftine si noi mancam mai multa inghetata!

 

Jocul pentru copii este ca spatiul unui laborator in care ei au oportunitatea de a-si exersa, dezvolta si pune in valoare aptitudinile, calitatile si capacitatile. Parintii si adultii din preajma copilului pot fi un coordonator de laborator, care pot ramane deschisi la originalitatea ideilor micilor cercetatori. Daca reusim sa intelegem pe deplin ca pentru copii, principalul mod de a se exprima ramane joaca, atunci ne va fi mult mai usor sa-i cunoastem si sa gasim solutii adecvate pentru situatiile provocatoare.

 

Timpul de joaca este un spatiu ideal de prelucrare naturala a emotiilor.

Copiii au nevoie sa se joace, deoarece pe langa faptul ca asa construiesc experiente, pentru ei este si modalitatea cea mai la indemana de a procesa emotiile. Copiii dispun de o cantitate mare de energie pe care organismul lor are nevoie sa o elibereze, iar cel mai la indemana si firesc pentru ei este joaca. Energia de care dispune un copil difera in functie de stadiul de dezvoltare, sex, temperament si este rezultatul proceselor interne de dezvoltare si prelucrare a informatiilor atat la nivel mental, cat si fizic. Mai simplu spus, corpul copilului este in permanenta schimbare si supus unei presiuni atat interioare, cat si exterioare, prin preluarea si prelucrarea informatiilor noi pe care le intampina.

 

Copiii care se joaca cu adulti sau copii mai mari asimileaza comportamente si strategii mai complexe.

Copiii in mod natural preiau si prelucreaza informatiile cu care se intalnesc, insa doar atunci cand interactioneaza cu persoane mai competente decat ei (din punct de vedere al dezvoltarii – copii mai mari, adulti) se activeaza procesele de dezvoltare ce duc la formarea reperelor. Interventia celor mai in varsta decat copilul in cauza il ajuta pe acesta sa isi ghideze, ordoneze si depoziteze elementele invatate pana la acel moment in structuri din ce in ce mai complexe pe masura ce repeta experiente similare. In exemplul de mai sus din copilaria mea, noi copiii preluasem ceea ce vazusem in mediul social si repetam fara insa a fi constienti de lacunele interactiunilor noastre. Interventia bunicilor ne ajuta in fapt sa invatam si sa constientizam o multime de alte posibilitati: cum anume sa amelioram un conflict, cum sa punem in valoare ceea ce ofeream (“marfa”), sa invatam sa fie util si altora, sa gasim solutii si sa facem compromisuri pentru gestionarea micii noastre averi, sa impartim, sa negociem si nu in ultimul rand sa daruim.

 

Joaca dezvolta si imbunatateste vocabularul emotional si inteligenta emotionala a copilului, dar si a adultului.

Prin joc copiii isi dezvolta inteligenta emotionala, deorece imaginiatia este principalul teren pe care se manifesta joaca, iar experimentarea emotiilor beneficiaza de un spatiu sigur, nefiind decat simulari de situatii in joc. Ca actiune, doar jocul in sine este real. Niciun copil nu pleaca din copilarie crezand ca scenariile cu care s-a jucat sunt reale. El stie ca sunt imaginare. Practic, in copilarie, invatam sa ne folosim imaginatia ca sa ne construim obiective si sa gasim solutii. De aceea, imaginatia si jocul sunt instrumente valoroase in educarea si chiar disciplinarea copilului. In fiecare zi, toata ziua, copiii trebuie sa gestioneze emotii care pentru ei, uneori se dovedesc complicate: frica – “Daca este ceva/cineva sub pat?”, gelozie – “Poate ca pe sora mea o iubesc mai mult!”, umilinta – Educatoarea face liniste si o gluma pe seama copilului aflat in dificultate si ceilalti copii rad de el!, panica – “Daca nu ajung la toaleta la timp?”, furie – Era randul meu!!!, dezamagire – “Nu-i pasa nimanui si de ce vreau eu?!” etc. Provocarile normale de zi cu zi pentru un copil in crestere, de orice varsta, ii stimuleaza o varietate de emotii si sentimente. O parte din acestea sunt eliberate si exprimate prin joaca. Rasul si buna dispozitie sunt in continuare instrumente terapeutice si ideal este sa reusim sa transformam situatii problematice pentru copil, intr-unele amuzante si generatoare de amuzament. In felul acesta copilul achizitioneaza o strategie de rezolvare a problemelor, pe viata, si as spune eu uneori salvatoare. Abilitatea de a extrage ce este bun intr-o situatie si a gasi umor in situatiile defavorabile pastreaza o persoana in afara zonei periculoase de stres. Rasul transforma la propriu chimia in organismul nostru, pentru ca inhiba eliberarea hormonilor de stres si favorizeaza hormonii de atasament. (citeste si “Tu ce stii despre nevoile emotionale esentiale ale copilului?” si vezi cum te poate ajuta joaca in indeplinirea nevoilor emotionale ale copilului”)

 

Echilibrul si diferentierea corecta intre joaca libera si cea structurata sprijina educatia formala.

La ora actuala putem identifica doua tipuri de joaca la copii: joaca libera si cea structurata. Joaca structurata este de obicei reprezentata de ceea ce adultii le indica copiilor sa aiba ca activitate de joc. Joaca libera este cea in care copilul dispune de un spatiu si face ce vrea moment de moment fiind ghidat de imaginatie, creativitate si mediul inconjurator. Ambele tipuri de joaca sunt mijloace calauzitoare pentru dezvoltarea copilului si fiecare copil ar trebui sa dispuna de acestea in mod cat mai echilibrat. In prezent, din dorinta de a-i invata pe copii cat mai multe, de cat mai timpuriu, tindem sa intervenim destul de mult in acest proces si sa le impunem joaca structurata. Prea mult din aceasta poate reprezenta un dezavantaj pentru copil, pentru ca daca este prea mic spre exemplu, el s-ar putea sa nu gaseasca corelarea intre ceea ce simte, are nevoie si ceea ce ii indica parintele sa se joace. Nu uitati ca daca unui copil mic ii distragem atentia mai usor, acest lucru nu inseamna neaparat ca este si adecvat pentru el. Astazi, copiii merg la crese inca de la un an si practic, pana devin adulti sa decida singuri asupra timpului lor, ei sunt supusi programului impus de adulti (educatori, parinti, profesori). In general, la cresa si gradinita, din motive lesne de inteles, joaca este structurata si directionata catre invatare, iar de multe ori dupa ce ajunge acasa copilul, parintele continua sa-l invete lucruri. Cand mai proceseaza? Cand mai diferentiaza? Cand isi mai dezvolta simtul critic? Cand isi mai da seama de ceea ce ii place si ce nu? Solutia este crearea unui spatiu de timp pentru joaca libera. Ideal ar fi cu alti copii de varste diferite. (iti poti largi perspectiva citind si “Investitia in copii se face cu fata la viitor, intelegand prezentul”)

 

Parintii care isi atribuie timp si spatiu personal formeaza relatii mai puternice de atasament cu copiii lor.

Nu pot sa nu ma gandesc insa si la tine, la parinte, la adult. In cateva articole am facut mentiuni despre cat de important este sa punem la dispozitia copiilor nostri un spatiu de timp si resurse, astfel ca el sa se dezvolte cat mai armonios. Pentru mine face sens, insa si noi, adultii mai avem in noi inca un copil ce nu a apucat sa se joace cat ar fi vrut sau cum ar fi vrut. Dupa o zi lunga la serviciu si multele responsabilitati cu care se confrunta un parinte este de inteles ca acesta sa simta uneori ca nu mai are dispozitie de joaca pentru copil. Multi parinti mi-au spus lucrul acesta simtindu-se vinovati. Pur si simplu imi marturiseau ca preferau sa lase copilul la un bunic sau sa-i puna un film ca sa nu mai fie nevoiti sa se joace cu acesta. Este un adevar, iar acesti parinti au cautat o solutie la nevoia lor. Eu am inteles si le-am explicat si motivul: si tu ai nevoie de un spatiu de joaca, insa pentru adulti. Nu uitati, ludicul, buna dispozitie si rasul ne schimba chimia in organism si ne favorizeaza hormonii de atasament: ne dorim intr-un mod mai firesc si cream relatii mai puternice atunci cand suntem fericiti. Gasiti-va un timp saptamanal care sa va ofere aceste lucruri. Daca va propuneti, credeti-ma ca veti gasi acest timp. Beneficiul? Mai multa relaxare si mai multa deschidere catre naivitatea si solicitarile puerile ale copilului.

 

Am constatat ca atunci cand noi adultii reusim sa schimbam perspectiva modului in care ne traim viata si ne privim pe noi ca pe niste copii care isi traiesc jocul – viata – ne eliberam de o multime de tensiuni inutile. Cautarea drumului in viata este o ca o drumetie in care inveti sa te orientezi, sa-ti stabilesti repere, sa te motivezi sa mergi mai departe, sa-ti cauti resurse si sa ajungi la obiectiv. Nu acestea le-am invata daca am merge pe munte? Sau, asa cum frumos spunea Marcus Solomon, viata se piteste si se lasa cautata, ca mai apoi sa fie gasita precum faceam atat de firesc si de entuziasti in copilarie in jocul de-a v-ati ascuns. („Oamenii sunt porti catre viata”)

 

Despre joc si joaca s-au scris carti si s-au facut cercetari, insa dincolo de acestea este important sa ne reamintim ca este o pornire a noastra naturala. Din copilarie si pana la apusul vietii spiritul ludic poate ramane viu in noi, abilitate pe care am putea sa o protejam mai bine, deoarece, asa cum am vazut, este o dimensiune care ne aduce in mod pozitiv, atat de multe avantaje.

 

Daca argumentele descrise mai sus nu te-au convins inca despre beneficiile aduse de joc si joaca, atunci am sa-ti mai sumarizez cateva:

 

  1. Parintii care se joaca cu copiii lor se confrunta cu mai putine comportamente solicitatoare de atentie;
  2. Copiii care impart spatiul de joaca cu parintii lor sunt mai cooperanti si mai dispusi sa concilieze diferentele de opinie;
  3. Prin joc, parintii isi cunosc mai bine copiii si creeaza legaturi emotionale pozitive;
  4. Preferintele de joaca ale copilului scot la iveala aptitudinile sale;
  5. Joaca scade nivelul de stres, atat pentru copil, cat si pentru parinti, iar acest lucru lasa terenul liber pentru experiente si trairi noi in aceasta legatura parinte-copil;
  6. Joaca stimuleaza pentru copii, dar si pentru parinti, creativitatea si abilitatea de a gasi solutii inedite;
  7. Prin joaca poti explica mai bine copilului tau mediul inconjurator, dar si comportamente si atitudini ale celorlalti oameni, sau alte specii;
  8. In joaca copilul invata sa stapaneasca procese pe care inca nu le gestioneaza si/sau intelege – controlul, puterea, increderea in sine si ceilalti etc.;
  9. Prin joaca parintele invata metode noi si pozitive de educare si modelare comportamentala;
  10. Parintii se simt mai impliniti si mai in siguranta atunci cand isi vad copiii fericiti, razand si traind emotii pozitive.

 

Eu cred ca joaca este o parte dintr-un joc mai mare, al nostru, al tuturor si pasez mingea la voi, ca sa o dati mai departe si sa se joace mai fericiti si impliniti si alti parinti si copii.

 

Cu drag,

Oana

 

Bibliografie:

 

Daniel Goleman – Emotional Intelligence:Why It Can Matter More than IQ, Bantam, 1997

Lawrence Cohen – Playful Parenting, Random House, 2001

Kenneth R. Ginsburg MD, the Committee on Communications, Committee on Psychosocial Aspects of Child and Family Health, American Academy of Pediatrics – The Importance of Play in Promoting Healthy Child Development and Maintaining Strong Parent-Child Bonds, PEDIATRICS Vol. 119 Nr. 1, 2007

Peter Gray – „Free to Learn: Why Unleashing the Instinct to Play Will Make Our Children Happier”– Basic Books, 2013

 

Mai multe despre Oana puteti citi aici: www.oanapopescuargetoia.ro

psihologul meu_ joaca

1464 Total Views 1 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *