Confesiuni de ieri si de alaltaieri – interviu Isabela


Comunitatea parintilor contemporani cu copiii lor

Fiecare dintre noi a fost copil si a trait momente de bucurie sau tristete, impliniri sau dezamagiri.

Rubrica CONFESIUNI DE IERI SI DE ALALTAIERI gazduieste mini interviuri in care parintii  ne povestesc despre propria copilarie, dar si despre cum este sa fii parinte in ziua de astazi.

Ei sunt parintii contemporani cu copiii lor.

Astazi, interviul la care ne-a raspuns cu drag Isabela:

 

Prenume parinte: Isabela

Varsta Parinte: 37 de ani

Prenume copil: Rares

Varsta copil: 4 ani

 

Pukini: –  Ce-ti place cel mai mult la copilul tau?

Isabela: – Caldura si empatia lui, seninatatea si dragalasenia.

 

Pukini: –  Despre ce-ti amintesti cu bucurie din copilaria ta?

Isabela: Jocurile din fata blocului pana noaptea tarziu, placerea de a citi, vacantele cu ai mei si taberele alaturi de colegi.

 

Pukini: –  Despre ce crezi ca-si va aminti cu bucurie copilul tau din copilaria sa?

Isabela: – Nu stiu ce anume exact isi va aminti, dar sper sa pastreze sentimentul unei copilarii senine,  fara griji, in care a fost inconjurat de caldura si dragoste.

 

Pukini: –  Ce te intrista cand erai mica?

Isabela: – Cea mai mare tristete a fost cand am realizat ca oamenii mor. Nu imi puteam imagina cum ar fi sa stau in permanenta inchisa intr-o cutie si sa nu vad desene animate.

 

Pukini: –  Ce crezi ca-l intristeaza pe copilul tau?

Isabela: – Rares este un copil vesel de obicei, momentele de suparare sunt cele obisnuite pentru un copil: lipsa desenelor animate sau mai stiu eu ce motiv trecator. Se mai intristeaza cand suntem noi suparati, mai ales daca el a provocat acea suparare.

 

Pukini: –  Daca printr-o putere magica ai putea sa-l faci pe copilul tau sa traiasca si el un moment, o intamplare din copilaria ta, care ar fi aceea?

Isabela: – Se va intampla nu peste mult timp. Imi amintesc foarte bine iesirea din spital a mamei cu sora mea mai mica, cum ma guduram pe langa ea si imi era teama ca o va scapa din brate. Rares va avea si el o surioara pe care o asteapta cu multa nerabdare, asa ca va trece in curand printr-o situatie asemanatoare.

 

Pukini: –  Ii citesti copilului tau? Ce? Cand?

Isabela: Da, citim povesti, desi nu avem un moment sau o rutina anume. Se intampla la cerere.

 

Pukini: –  Cum ai vrea sa fie copilul tau cand va fi mare: liber, responsabil, curajos, jucaus, descurcaret, indraznet, increzator, visator, vesel. Alege doar 2 cuvinte :).

Isabela: – Grea alegere! Probabil liber si increzator in fortele proprii.

 

Pukini: –  Ai tabieturi comune cu copilul tau? Care sunt activitatile pe care le petreci impreuna cu copilul tau.

Isabela: – Cel mai adesea lucram impreuna din cartile de activitati, jucam carti sau ma ajuta la diverse treburi in bucatarie (prajituri, pizza etc.).

 

Pukini: –  Ce vede copilul tau cand te priveste in ochi? Ce ai vrea sa vada?

Isabela: – Ce vede acum este persoana care il iubeste, are grija de el si langa care se simte in siguranta. Sper ca, in timp, sa se adauge sentimentul de incredere in orice situatie.

 

Pukini: –  Daca te-ai putea metamorfoza intr-un personaj de poveste, ce ai vrea sa fii? De ce?

Isabela: O zana buna care sa il poata ajuta si proteja in orice situatie.

 

Pukini: –  Lasa-i un mesaj copilului tau, un gand care sa-l insoteasca de-a lungul vietii.

Isabela: – Sa aiba mereu incredere in el si sa se inconjoare de oameni care il pretuiesc pentru calitatile lui.

 

Multumim, draga Isabela!

 

confesiuni logo_v2

1004 Total Views 1 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *