Confesiuni de ieri si de alaltaieri – interviu Virginia


Comunitatea parintilor contemporani cu copiii lor

Fiecare dintre noi a fost copil si a trait momente de bucurie sau tristete, impliniri sau dezamagiri.

Rubrica CONFESIUNI DE IERI SI DE ALALTAIERI gazduieste mini interviuri in care parintii  ne povestesc despre propria copilarie, dar si despre cum este sa fii parinte in ziua de astazi.

Ei sunt parintii contemporani cu copiii lor.

Astazi, interviul la care ne-a raspuns cu drag Virginia:

 

Prenume parinte: Virginia

Varsta Parinte: 35 ani

Prenume copil: Victor

Varsta copil: 3 ani si 9 luni

 

Pukini:  – Ce-ti place cel mai mult la copilul tau?

Virginia: – Voiosia, bucuria din ochi, entuziasmul, curiozitatea, pe scurt viata pe care o emana.

 

Pukini: – Despre ce-ti amintesti cu bucurie din copilaria ta?

Virginia: – Imi amintesc de Craciun cand, in seara de Ajun, ma culcam repede-repede langa sora mea, asteptand amandoua cu mare nerabdare dimineata urmatoare, cand urma sa descoperim cadourile aduse de Mos Craciun (pe vremea mea Mos Gerila) la bradul impodobit cu mare drag.

Imi amintesc petrecerile de ziua mea, imi placea si atunci, ca si acum, sa serbez cu toti prietenii dragi, parintii imi faceau cu greu rost de pepsi si dulciuri, dar nu mi-a lipsit niciodata nimic din toate.

Imi amintesc cum imi petreceam vacanta de vara la bunici la mare, 3 luni alaturi de verisorii mei cu care zburdam peste tot, ne cataram in copaci, inotam pana la geamandura si inapoi, jucam volei pe plaja, mancam porumb fiert (la bunica acasa, nu pe plaja), ne balaceam in mare toata ziua.

Imi amintesc vacantele de iarna cand stateam cu sania afara pana ne inghetau la propriu mainile, manusile, picioarele, fata:) Pe vremea mea se oprea circulatia iarna astfel incat toate strazile deveneau partii si derdelusuri. Era minunat! Desi am copilarit in Bucuresti, atunci ma simteam ca in “Iarna pe ulita” toata lumea iesea afara la joaca, parinti si copii, mari sau mici, toti aveam chef de joaca.

 

Pukini: – Despre ce crezi ca-si va aminti cu bucurie copilul tau din copilaria sa?

Virginia: – Sper sa-si aminteasca toate momentele in care ne jucam, ne privim, ne zambim, ne dragalasim, ne balacim, toate vacantele.

 

Pukini: – Ce te intrista cand erai mica?

Virginia: – Ma intrista cand erau parintii la serviciu si ii asteptam singura de la 6 ani, cand venea vacanta, pana sa plec la tara cand plecau toti copii si eu ramaneam in Bucuresti, asteptand sa ma “puna” mama la tren.

 

Pukini: – Ce crezi ca-l intristeaza pe copilul tau?

Virginia: – Cred ca-l intristeaza cand sunt prea ocupata sa stau cu el, sa-i acord suficienta atentie, sa ma joc cu el. Si asta incerc, sa reduc aceste momente pe cat posibil.

 

Pukini: – Daca printr-o putere magica ai putea sa-l faci pe copilul tau sa traiasca si el un moment, o intamplare din copilaria ta, care ar fi aceea?

Virginia: – As vrea sa simta ce simteau eu la bunici in curte, cand faceam ce voiam si universul tot era al meu.

 

Pukini: – Ii citesti copilului tau? Ce? Cand?

Virginia: – Da, chiar el imi cere, mai des decat as fi eu dispusa s-o fac! Din fericire! Ii citesc tot soiul de povesti pentru varsta lui, povesti clasice, povesti frumoase din care sa inteleaga ceva. Ii mai recit din rolurile mele de la teatru, dar asta cred ca e mai util pentru mine, decat pentru el. Spectatorii copii sunt cei mai sinceri, e un test extraordinar.

 

Pukini: – Cum ai vrea sa fie copilul tau cand va fi mare: liber, responsabil, curajos, jucaus, descurcaret, indraznet, increzator, visator, vesel. Alege doar 2 cuvinte :).

Virginia: – Copilul meu as vrea sa fie liber si increzator.

 

Pukini: – Ai tabieturi comune cu copilul tau? Care sunt activitatile pe care le petreci impreuna cu copilul tau.

Virginia: – Sigur! El bea lapticul, eu cafeaua, dar o facem impreuna in fiecare dimineata:) Incercam sa mancam impreuna, cand pornim la drum ne organizam amandoi, seara la culcare avem activitati impreuna. Pe masura ce va creste sunt sigura ca ne vom crea si mai multe tabieturi.

 

Pukini: – Ce vede copilul tau cand te priveste in ochi? Ce ai vrea sa vada?

Virginia: – La cum ma priveste, sunt sigura ca ma vede ca pe un inger! Si asta ma bucura enorm! Asta as vrea sa vada, ca-i sunt intotdeauna aproape, ca-l iubesc enorm, ca-i multumesc pentru fiecare moment in care imi zambeste si-mi acorda incredere ca ceea ce-i propun e bine.

 

Pukini: – Daca te-ai putea metamorfoza intr-un personaj de poveste, ce ai vrea sa fii? De ce?

Virginia: – O intrebare foarte grea pentru mine:) Fiind actrita m-as orienta catre orice personaj, in diferite situatii. Pentru copilul meu as fi Zana cea buna, asta in mod sigur. Uneori cand ne jucam as putea fi un spiridus, un pitic, m-as face cat mai mica ca sa incerc sa ma apropii cat mai mult de universul lui, cand trebuie sa fiu mama responsabila, m-as face regina, sa-i pot oferi tot ce-i mai bun, dar mai ales o educatie buna, o tinuta, o decenta, un standard.

 

Pukini: – Lasa-i un mesaj copilului tau, un gand care sa-l insoteasca de-a lungul vietii.

Virginia: – Intotdeauna sa fii liber, nu-ti pune bariere, mergi impreuna cu viata, bucura-te de fiecare moment si fii impacat!

 

Multumim, Virginia!

confesiuni logo_v2

1233 Total Views 1 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *