Confesiunile unui copil de 6 ani


Temerile

“- Stii ce greu e sa fii copil?”

“- Ei … cat poate sa fie de greu? Ai doar 6 ani. Te joci toata ziua si nu ai nici o grija.”

 

Este unul dintre dialogurile frecvente intre parinti si copii, dar peste care trecem fara sa acordam prea mare importanta. Noi adultii credem ca doar la maturitate te ajung greutatile, ca ai griji, responsabilitati, preocupari sau multe situatii de gestionat. Trebuie sa te ingrijesti de copii, sa-i hranesti, sa-i speli, sa le cumperi haine, jucarii, sa-i distrezi, sa te joci cu ei, sa ii duci la scoli, la doctor; apoi sa ai grija de casa: curatenie, manacare, intretinere, plati curente. Mai ai si un serviciu la care trebuie sa petreci o foarte mare parte din zi, sa fii eficace, sa mai ai si satisfactii daca se poate. Parintii, rudele apropiate si unii prieteni te solicita si ei. Si in coada listei tronati consortul si cu tine. Mai vreti si voi o vacanta, un timp petrecut impreuna sau macar cateva momente de relaxare. Si aceasta e lista pe scurt. Orice adult si in special parintii, pot dezvolta tema aceastain romane intregi. Daca ar avea timp, bineinteles.

 

Si atunci, o gaza mica de copil, de cativa ani, ce griji sa aiba?! Pai ce n-as da eu, om mare, sa mai fiu inca o data copil! Sa ma joc si eu toata ziua si sa nu am nici o grija.

 

Dar griji sunt. Si ei, copiii, au multe. Se intalnesc cu situatii pe care nu le inteleg si pe care ar vrea sa le desluseasca.

 

“- Mama, unde esti? Tataaaa? e intuneric, nu e nimeni langa mine, nici ursuletul meu de plus. Sunt singur!!! Unde sunt toti?  Mi-e frica!

– A plecat la serviciu. A inchis usa in urma si mi-e teama ca nu se va mai intoarce.

– Daca imi spune ca nici azi nu iesim in parc? Trebuia sa ma intalnesc cu Stefan si sa facem schimb de jucarii.

– Nu as vrea sa imbatranesc niciodata. Vreau sa fiu mereu copil.

– Nu vreau sa mor!

– Nu vreau sa mori tu!

– Nu vreau sa ma parasesti!

– Iar nu am mancat tot. Daca se supara?

– Daca nu merit sa ma iubeasca?

– Daca nu trece Bunicul azi pe la mine?

– Daca nu voi putea inventa masina timpului cand ma voi face mare?”

 

Da! Copiii au multe temeri.  Le e frica de monstri, de intuneric, de abandon, de singuratate, de moarte.

Chiar daca sunt iubiti, au mereu nevoie sa li se confirme acest lucru. Si apoi vor sa fie iubiti si mai mult. Si iar sa li se confirme.

Au nevoie sa fie ascultati, sa se vorbeasca cu ei, sa fie intelesi, indrumati, sa li se dea asigurari in permanenta ca vor primi afectiune, ca vor fi in siguranta, ca pot avea incredere in ei insisi.

 

Sa-i ascultam, sa-i incurajam si sa le dam incredere ca vor avea puterea sa mearga mai departe, ca vor putea sa depaseasca orice temere, ca vor gasi raspunsuri la intrebari.

 

Consulta si colectia de povesti Pukini  – Invingeti temerile!

http://www.pukini.ro/aplicatii/

 

Sunt parinte! Ce fac pentru copilul meu?

 IL INCURAJEZ.

iepurila

1459 Total Views 1 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *