Cum ne reinvata copilul nostru despre curiozitate


Pe langa faptul ca am fost un copil nazbatios, ceea ce m-a definit – dar si astazi in varianta maturizata – a fost curiozitatea.

Nu sunt prea multe materiale in care curiozitatea sa fie pusa la loc de cinste si sa fie privita ca o resursa incredibila pe care omul o are. Curiozitatea, alaturi de alte dimensiuni m-a ajutat spre exemplu, sa inteleg destul de devreme ca aproape orice pe lume are doua laturi. Fiind curioasa sa aflu de ce un lucru este asa cum imi era prezentat am descoperit ca intotdeauna exista si o alta varianta.

Dar, hai sa exploram impreuna mai multe despre curiozitate si cum sa o folosesti in educarea copilului tau!

Copiii sunt fiinte extrem de curioase. Ei se afla in primele etape ale vietii si lumea li se desfasoara prin fata ochilor ademenindu-i catre cunoastere si intelegere. Ei exploreaza, intreaba si se mira, si procedand in felul acesta, invata. Cand devenim curiosi, copii sau adulti, ne dorim sa exploram mai mult. Curiozitatea este profund a noastra spre a o constientiza si spre a ne impinge inainte. Prin curiozitate, un copil descopera gustul dulce al zaharului dar si greata daca mananca prea mult; descopera prin aprinderea si stingerea repetata a luminii despre cauza si efect; descopera turnand apa in recipiente diferite, pe podea sau pe haine despre masa si volum.

 

Ciclul invatarii

Daca un copil inceteaza sa mai fie curios, el isi limiteaza considerabil potentialul si dezvoltarea armonioasa.

In schimb, daca un copil ramane curios, el va continua sa exploreze si sa descopere. Descoperirea in sine il mira si ii produce placere, pana cand cineva sau ceva il contrazice. Daca placerea nu a fost contrazisa, atunci isi va dori sa repete experienta. Repetand experienta va achizitiona informatia si va deveni priceput fata de acea experienta. Devenind priceput capata incredere, iar increderea ii creste dorinta de a actiona pe baza curiozitatii si de a o folosi.

Primii 7-8 ani din viata noastra de copil sunt extrem de importanti in manifestarea curiozitatii si instalarea cunostintelor ca urmare a acestei explorari.

Acesta este un ciclu pozitiv de invatare alimentat de curiozitate si de placerea de a descoperi si intelege. Este un ciclu natural, deci o resursa.

 

Curiozitatea constransa

Potentialul nostru – emotional, social si cognitiv – este exprimat prin calitatea si cantitatea experientelor noastre. Un copil care isi exprima mai putin curiozitatea sau nu este incurajat in aceasta, isi va face de-a lungul timpului mai putini prieteni noi, va frecventa mai putine grupuri sociale, se va limita la mai putine genuri literare sau va merge in concedii doar in locurile stiute si verificate. Va deveni un adult cu o incredere bazata pe validare si mai putin pe explorare si descoperire, ceea ce il va limita considerabil in fata rezolvarii problemelor ridicate de viata.

 

Stiu trei cai comune prin care adultii limiteaza sau chiar distrug nevoia intriseca a copilului de a explora:

  1. Frica – frica ucide curiozitatea. Cand lumea copilui este haotica sau cand se teme, el nu mai simte placere pentru descoperire. Va fi preocupat de siguranta. Va cauta familiarul si va ramane in zona de confort, iar dorinta de a se indeparta si explora lucruri noi se va stinge treptat.

Frica se poate instala la randul ei pe mai multe cai:

– determinata de conditii exterioare: razboi, situatie sociala precara (foame, frig), situatie familiala stresanta, violenta

– determinata de conditii interioare: boala copilului

Copilul pedepsit in mod repetat pentru ca si-a manifestat curiozitatea va simti in curand frica si isi va inhiba dorinta de explorare. Prin pedeapsa inteleg de la priviri dezaprobatoare/dispretuitoare/furioase etc. pana la pedepse corporale si izolare.

  1. Dezaprobarea

“Nu pune mana”; “ Nu te urca acolo”; “Nu tipa”; “ Nu trage de fir”; “Nu te murdari”; “ Nu te juca cu mancarea”; “ Asta nu e pentru copii”; “ Nu…”, “Nu…”, “Nu…”. Copiii simt si raspund la temerile, atitudinile si limitarile noatre. Daca suntem mereu nemultumiti si “nimic din ce face el nou nu e bine” atunci copilul s-ar putea sa traga concluzia “la ce bun sa mai incerc”, iar noi sa nu aflam niciodata aceasta concluzie, dar ne vom mira sigur mai tarziu, cand va fi la scoala poate, ca nu e interesat sa invete mai mult, sa faca mai mult.

  1. Absenta

Prin absenta inteleg participarea adultului la explorarea copilului. Asistarea lui atunci cand vrea sa se urce pe un scaun, comunicarea cu el – cuvinte, ton, zambet, atingere – toate vor contribui la consolidarea increderii ca a explora este un lucru bun si sustinut. Prezenta unui adult calm, iubitor si implicat ii consolideaza copilului sentimentul sigurantei si al increderii.

Ce putem face?

  • Sa recunoastem nevoia copilui de a explora: “ Vrei sa vezi cum este de sus, de pe scaun?” Curiozitatea si nevoia de explorare difera de la copil la copil, in functie de temperamentul acestuia. Un copil mai indraznet ne va solicita mai mult, pe cand un copil mai timid va avea nevoie de incurajare. Unii copii sunt mai confortabili cu explorarea cognitiva (curiozitate fata de carti, povesti, firul logic al lucrurilor etc.), altii cu explorarea fizica (curiozitate fata de mirosuri, gusturi, texturi, catarari etc.) Stilul de manifestare a curiozitatii copilului reprezinta un bun indicator asupra aptitudinilor sale naturale.
  • Sa redefinim “esecul”. Cand considerati ca nu este sigur pentru copil sa dea curs unei anumite curiozitati, straduiti-va sa-i redirectionati atentia si/sau explorati impreuna cu el. Explicati-i cauza si efectul si nu spuneti decat ”nu ai voie acolo”. Pentru copil oprirea din explorare este similar cu esecul pentru noi. Ceva ce mintea lui la indemnat la explorare va ramane nefinalizat.
  • Sa folosim aprobarea si incurajarea atunci cand descopera lucruri cu care suntem de acord: “Ia uite..!!!Explica-mi si mie cum ai facut asta?” . Cand copilul face ceva care nu este potrivit in acel moment: “ Hai sa facem acest lucru amandoi. Acum vino sa ma ajuti cu…” sau “ Cu apa ne jucam afara. Aici ne putem juca cu…”

Daca am fi mai receptivi la acest proces care se manifesta atat de natural la copiii nostri, atunci cu siguranta am fi mai deschisi in fata vietii, a noului si a invatarii la orice varsta. Mai mult, curiozitatea este o resursa si a noastra, a adultilor si este minunata atunci cand avem de rezolvat o problema: in loc sa ne panicam, sau sa ne plangem putem deveni curiosi: “ Oare cum as fi putut face diferit?”; “ Daca X ar fi fost in locul meu, cum ar fi procedat?”;  “Sunt curios/curioasa daca acum nu as avea nicio obiectie, cum m-as simti?”

Prin urmare nu uitati:

CURIOZITATEA duce la EXPLORARE
EXPLORAREA duce la DESCOPERIRE
DESCOPERIREA duce la PLACERE
PLACEREA duce la REPETITIE
REPETITIA duce la PRICEPERE
PRICEPEREA duce la ABILITATI NOI
ABILITATILE NOI duc la INCREDERE
INCREDEREA duce la STIMA DE SINE
STIMA DE SINE duce la SENTIMENTUL DE SIGURANTA
SENTIMENTUL DE SIGURANTA duce la NOI EXPLORARI

 

Cu drag,

Oana

 

Mai multe despre Oana puteti citi aici: www.oanapopescuargetoia.ro

1326 Total Views 2 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *