Empatia este naturala sau se educa?


Partea I

A fost o vreme cand simteam ca sugestiile de lectura, de exercitiu, de implicare in dezvoltarea personala ale coach-ului meu erau menite sa-mi contureze mai degraba o imagine negativa a sinelui. Uneori, am trait cu impresia ca avalansa de informatii ce ne inconjoara pe toti promoveaza conturarea unui individ neputincios, a unui individ ce nu este in regula asa cum este si are nevoie sa fie salvat. In privinta aceasta, intr-o anumita masura mai exista pentru mine o impresie de adevar, insa despre altceva vreau sa-ti povestesc astazi. Mi-am gasit curajul si i-am marturisit coach-ului sentimentele si indoielile mele, iar dupa cateva discutii si din nou lucru cu mine, mi-am gasit linistea. Am inteles ca si eu sunt produsul societatii in care m-am nascut, ca pe langa resursele pe care familia mea m-a ajutat sa le dezvolt, sa le asimilez si sa le mostenesc, ei bine, m-au ajutat in aceasi masura si cu limitarile: ale lor, ale mele. Am inteles ca acesta este ciclul dezvoltarii de la o generatie la alta si ca important pentru mine, ca sa pot discerne in avalansa informationala si sa pot alege cat mai corect pentru situatia mea a fost esential sa accept acest lucru si sa-l nu-l mai privesc ca pe un defect personal, sau al lor. M-am concentrat pe solutii. Si nu au intarziat sa apara.

 

Probabil ca parinte, atunci cand citesti articole si cauti informatii simti si tu uneori acest lucru. Simti poate teama, poate indoiala, poate te infurii ca incerci unele metode si nu functioneaza, poate te simti dezorientat si confuz. Poate te simti mai putin decat „ar trebui sa fii”.

Dar, daca aceasta este menirea noastra? Daca prin gasirea unor solutii la ceea ce simtim reusim sa ne depasim conditionarile familiale si familiare in acelasi timp? Daca prin aceasta inseamna sa progresam ca generatie si sa lasam mostenire un teren mai fertil? Daca disconfortul emotional pe care il simtim initial este un semnal ca trebuie sa facem ceva pentru devenirea noastra?

Daca toate acestea ar fi adevarate, atunci probabil ca ne-am simti mai usurati de vina si rusine si mai indreptatiti in cautarile noastre. Ne-am simti mai increzatori si mai bucurosi sa stim ca suntem activi si nu pasivi. Ne-ar creste stima de sine si chiar ne-am simti mandri ca am facut ceva pentru noi si pentru cei din jur.

 

Intotdeauna am vazut in situatiile de parenting o oportunitate extraordinara de dezvoltare si ameliorare pentru adulti. Nu ti-ar placea ca si copilul tau sa gandeasca asa? Sa invete sa gaseasca solutii prin intermediul emotiilor si sentimentelor lui? Il poti invata! Iar un instrument foarte puternic este empatia.

Da, despre empatie era vorba si in randurile de mai sus, cand am empatizat cu versiunea mea mai veche.

 

In ultimii douazeci de ani a devenit tot mai popular termenul de „inteligenta emotionala” (EQ) si este folosit pentru a descrie abilitatea noastra de a lucra cu propriile emotii si cu emotiile celorlalti. Spre deosebire de „coeficientul de inteligenta” (IQ) care se refera la abilitatile de gandire si rationament. In dezvoltarea lor, cele doua coeficiente nu depind neaparat unul de celalalt.

 

Practic, inteligenta emotionala este definita ca fiind abilitatea de a percepe si a exprima emotiile corect si adecvat in cadrul unui context; abilitatea de a intelege emotia si informatia furnizata de aceasta; abilitatea de a folosi sentimentele pentru a facilita gandirea si abilitatea de a reglementa emotiile in sine si altii.” – (Pizarro, D.A., & Salovey, P.  (2002). „Being and becoming a good person:  The role of emotional intelligence in moral development and behavior”)

 

O abilitate necesara si importanta in dezvoltarea inteligentei emotionale este empatia. Empatia este abilitatea de a identifica, intelege si aprecia ce simte sau traieste celalalt. Empatia este o abilitate cu care venim „echipati”, insa necesita modelare, practicare si intelegere pentru cum trebuie folosita, astfel incat ea sa devina o resursa.

 

Nivelul de empatie pe care ceilalti ni l-au aratat in copilarie, pe de o parte ne-a influentat capacitatea proprie de empatizare cu ceilalti, iar pe de alta parte ne-a influentat modalitatea in care ne abordam propriile emotii.

Studiile recente ne arata ca empatia se dezvolta in primii ani ai copilariei si continua sa se fortifice pana la sfarsitul adolescentei:

– primele notiuni instalalte la nivel neuronal se pare ca apar in jurul varstei de 6 luni, cand copilul percepe afectiunea si grija aratata de parinti in momentele lui de discomfort, ca pe un semn ca este inteles si sustinut;

– in jurul a 12-14 luni, copilul poate incepe sa ofere sprijin: spre exemplu sa se intinda dupa un obiect pe care parintele intentioneaza sa-l ia;

– la varsta de aproximativ 2-3 ani, copilul incepe sa realizeze ca este o persona separata de ceilalti si ca are propriile lui ganduri si emotii. Poate sesiza disconfortul parintelui si poate reactiona oferind suport: ex.- daca mama este suparata ii poate oferi o jucarie ca sa o inveseleasca sau sa fie din nou bine (adecvat varstei lui si nivelului sau de dezvoltare aceste comportamente pot fi considerate actiuni bazate pe empatie);

– in jurul varstei de 4 ani, copiii incep sa-si asocieze emotiile cu sentimentele celorlalti;

– la 6-7 ani, un copil poate intelege in mare realitatea emotionala a celorlalti si poate oferi ajutor adecvat contextului: ex.- poate intelege supararea unui alt copil ca nu are mingea si i-o paseaza si lui.

 

Pana atinge anii adolescentei practicarea empatiei ajuta fiecare individ sa isi extinda abilitatea si catre o sfera mai larga, cum ar fi empatizarea cu o cauza sociala.

 

Un simt al empatiei consolidat le permite copiilor sa ia decizii corecte pentru ei, fara a-i rani pe ceilalti sau fara a cauta aprobare sau acceptare. Acest lucru ii va ajuta sa fie mai fermi in fata presiunilor grupului de varsta de care apartin (mai ales in adolescenta) si mai rezistenti in fata gamei de comportamente dezaptative cum ar fi dependenta, agresiune, narcisism, violenta, tachinari rautacioase etc.

 

Fiecare adult are inca in el un copil ce isi doreste sa fi fost mai inteles, mai liber sa-si traiasca emotiile si mai acceptat.

 

Insa despre cum iti poti ajuta copilul sa-si dezvolte abilitatea de a empatiza si cum iti poti dezvolta si tu inteligenta emotionala in acelasi timp, vom discuta in urmatorul articol.

 

Ramai aproape.

 

Cu drag,

Oana

 

Mai multe despre Oana puteti citi aici: www.oanapopescuargetoia.ro

 

empatie 2.2

1758 Total Views 1 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *