Fapte bune, fapte rele


Cand copiii fac fapte bune, adica acele lucruri pe care noi oamenii mari le consideram aliniate unor norme sociale sau proprii, suntem bucurosi. Ba chiar ii laudam, suntem mandri de ei, uneori devenim generosi, mai atenti sau mai blanzi. Este de inteles.

 

Daca insa copilul se abate de la aceste norme general valabile si face fapte rele, lucrurile nu mai stau deloc asa. De multe ori nu stam sa ne gandim ce e o fapta rea sau ce a generat comportamentul copilului. Pur si simplu nu ne place, nu suntem de acord, de cele mai multe ori ne suparam pe el , il certam sau il pedepsim verbal sau fizic (desi nu se recunoaste, in zilele noastre inca se mai practica bataia).

 

Ca stam cu gura pe el, ca ne incruntam (chiar daca nu spunem nimic) sau ca il agresam fizic, copilul resimte toate aceste atitudini ca fiind negative si impotriva lui. Ne pozitionam in tabere diferite, iar el se simte singur, izolat si deseori neiubit, neacceptat.

 

De multe ori si noi, parintii, suntem in impas. Vrem sa procedam corect, dar nu stim cum e mai bine.

 

Acum ceva vreme s-a practicat preponderent educatia mai dura, bazata pe impunerea unor reguli de catre adult si executarea lor stricta de catre copil, fara alte comentarii. O cearta zdravada, o invitatie la colt sau chiar o mama de bataie spalau orice fapta rea. S-a dovedit ca nu a fost bine si influenta negativa a acestui tip de educatie isi arata efectele la adultii din zilele noastre.

 

Mai nou se practica educatia consultativa, in care copilul are dreptul la opinie, limitele nu mai sunt trasate de catre adult, copilul nu poate sa le traseze, pentru ca e prea mic. Limitarea accesului la device-uri este pedeapsa moderna preferata: nu mai ai voie la desene, pe tableta sau pe telefon. Pe langa acestea, asumat sau nu, recunoscut sau nu, se mai practica si sfanta scatoalca si admonestarea verbala dura. Copilul se revolta, comenteaza, se ajunge in impasuri greu de gestionat.

Inca nu se stie foarte clar daca acest tip de educatie este eficient sau nu. Cert este ca multi au inceput sa se planga si sa se indoiasca si de aceasta metoda.

 

Eu stiu doar ca imi iubesc copilul si cand face fapte bune si cand face fapte rele. Tot minunea mea este si ma straduiesc sa-i fiu aproape in ambele situatii.

 

Mereu m–am bazat pe propriul instinct si am actionat ca atare, chiar daca mi-am pus toata lumea in cap. M-am ghemotocit cum am stiut eu mai bine, l-am tinut strans de mine si am dat startul la atacurile din afara. Ma doare spatele de nu mai pot uneori, dar impletitura privilor noastre pline de drag si siguranta e cea mai mare minune a lumii pentru mine.

 

Am citit candva ca intr-un trib african, cand cineva facea o fapta rea, era pus in mijlocul tribului, ceilalti membri stateau cerc in jurul lui si fiecare ii spunea cate o fapta buna pe care acea persoana o facuse sau o calitate a sa. Ei credeau din tot sufletul ca fiecare om este eminamente bun, iar o fapta rea e un strigat de ajutor a  acelei persoane, care s-a indepartat de fondul sau bun, fondul sau initial. Ceilalti membri ai tribului se strang in jurul lui si prin reamintirea calitatilor sale si a faptelor bune pe care le-a facut, il ajuta sa se regaseasca pe sine.

 

Suntem oameni buni, crescuti mari din copii buni.

 

Cu drag,

Puksa Mare

 

 

Text Fapte bune, fapte rele_01

 

 

4661 Total Views 6 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *