Intunericul: celalalt obraz al zilei


Intunericul poate o fi o tema de rezolvat pentru parintii copilasilor de  3-5 ani, iar uneori si pentru cei cu copii mai mari. Sa nu mai vorbim ca intunericul poate fi o tema de rezolvat si pentru unii adulti.

 

Cand si cum apare teama de intuneric?

 

In general, aceasta teama are la baza dezvoltarea capacitatii imaginative specifica creierului unui copil de 2-3 ani, dar care nu este insa suficient de mare pentru a-si diferentia propria imaginatie de realitate.

 

Un al motiv este faptul ca la aceasta varsta copiii sunt inca fapturi ale obisnuintei si orice element nou constientizat poate reprezenta o iesire din zona psihica de confort. Adaptarea la nou cere efort psihic, iar un copil de aceasta varsta inca nu interpreteaza lucrurile logic si nu poate corela legatura dintre cauza si efect.

 

In fine, un al treilea motiv care poate genera o astfel de teama este expunerea copilului la informatie a carui continut poate stimula negativ imaginatia copilului, sau chiar ii poate distorsiona perceptia asupra realitatii.

 

Mai exista si posibilitatea in care unul din fratii mai mari – din dorinta de a-si pastra pozitia de conducere si control – sa adopte fie o atitudine protectoare ( „Lasa ca te apar eu de monstii”), fie o atitudine de superioritate si/sau frustrare (va rade de frica fratelui mai mic sau chiar il va speria).

 

Ce este frica?

 

Uneori, ca parinti ne putem frustra atunci cand observam ca trece un anumit interval de timp si indiferent de cate explicatii i-am dat, copilul nostru pare sa nu depaseasca teama de intuneric.

Insa frica nu tine de vointa copilului si nici de personalitatea lui. La baza a ceea ce simtitm, gandim sau facem se afla o retea de comunicare neuronala care are la randul ei doua cai de formare: una constienta si una autonoma, independenta de vointa noastra.

Pentru ca frica este un raspuns autonom la informatia data de simturi (vaz, auz, miros, kinestezic, gust) ea poate fi conditionata prin asocieri. In termeni practici, acest lucru inseamna ca daca suntem expusi in mod repetat la un stimul neplacut, periculos sau amenintator atunci frica se va asocia cu acel stimul. Prin urmare, trebuie sa fim atenti cum si in ce fel copilul este expus la ceea ce il inconjoara: ce „amenintari” folosim ca sa fie „cuminte”, ce fel de povesti ii citim si daca sunt adecvate varstei sale, la ce desene se uita la televizor etc.

 

Frica este un raspuns autonom ce se creaza in creierul nostru si deci, si a copilului. Fara a intra in detalii ce tin de neuropsihologie, ce este important de retinut este necesitatea de a recunoste frica ca pe un raspuns normal. Mesajul „Nu-ti fie frica, totul este ok” nu functioneaza, asa cum nu functioneaza nici pentru un adult atunci cand simte frica.

 

Ce este de facut?

 

  1. Recunoasteti frica copilului si ajutati-l sa inteleaga ce simte. Negarea sau evitarea nu vor dizolva frica, ci din contra o vor mentine.
  2. Intunericul face parte din realitatea mediului in care traim si putem arata acest lucru copilului, astfel incat sa perceapa intunericul ca pe ceva firesc, natural, normal. Intunericul este celalalt obraz al unei zile.
  3. Hraniti mintea copilului cu mesaje pozitive inainte de culcare si asigurati-i acestuia un confort senzorial: un obiect cu care se simte confortabil, un joc de luminite, pictarea tavanului cu stelute etc.
  4. Faceti incursiuni cu copilul in intuneric:

– excursii in „pestera” mergand cu lanterna pe un hol intunecat

– cautarea unui obiect pe lumina difuza intr-o camera

– jucati un joc de recunoastere a unui obiect pe intuneric

– ghiciti pe intuneric in ce ordine sunt asezate cateva jucarii si apoi verificati aprinzand lumina

– numarati stelele si inventati o poveste frumoasa de veghe si protectie a acestora

– dupa ce ati culcat copilul spuneti-i ca peste un timp tata va veni sa vada ce face, iar dimineata intrebati-l daca a dormit bine si reconfirmati prezenta parintelui: „ Ma bucur ca ai dormit bine, tata a vazut”

– puneti in camera copiilor o fotografie cat mai optimista cu intreaga familie

– asociati intunericul cu emotii pozitive: ras, caldura, afectiune, iubire – leganati copilul pe intuneric in timp ce ascultati muzica in surdina, soptiti o poveste la urechea copilului in timp ce ii mangaiati fruntea sau va jucati cu parul lui, spuneti-i ceva care il amuza si adormiti-l razand etc.

 

Cum iarna este in prag si timpul petrecut pe intuneric este mai lung avem ocazia excelenta sa practicam cateva exercitii cu copilul nostru. Ideal ar fi sa prevenim ca cei mici sa formeze o astfel de temere, dar daca totusi ea s-a instalat, cu putina asistenta, intelegere si rabdare din partea noastra, copilul va depasi aceasta etapa.

 

Fara intuneric, nu am cunoaste ziua!

 

Cu drag,

Oana

 

Mai multe despre Oana puteti citi aici: www.oanapopescuargetoia.ro

979 Total Views 2 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *