Mostenire


Imi amintesc cu drag ce mostenire am primit eu de la cei dragi.

 

Mi-l amintesc pe bunicul meu care mergea drept si cu privirea limpede inainte. Avea si de ce. Era un om de cuvant, se respecta pe sine si pe ceilalti, ii placea dreptatea si era un om corect.

 

Bunica era blanda, dar cu privire vioaie, paru-i mirosea a busuioc, iar la inceputul verii in gradina ei te imbatai de aroma de capsuna coapta. Cu glasul plin de povesti, pe care doar la ea le-am auzit, ma purta prin lumi numai de noi stiute, cu personaje si locuri miraculoase, ca mult  timp in copilarie am crezut in taina ca ea are puteri magice. Acum cand simt miros de bususioc sau de capsune, stiu ca e rost de povesti si ganduri bune.

 

Mama vorbeste multe limbi straine. Ea poate vorbi si pe limba celor de 80 de ani, dar si a unui copil; ea intelege si ce spune un tractorist, un vanzator, un medic, un invatator sau un ministru. Toti i-au calcat pragul (si inca multi altii) si tuturor le-a stiut graiul. Nu conteaza varsta sau profesia. Toti isi amintesc cu drag de ea, de cum asculta, cum stie sa rosteasca si sa aseze cuvintele, cum stie sa te priveasca apoi, cum iti cauta in suflet, cum iti mai asaza din ganduri, cum iti intelege chiar si vorba nespusa .

 

Tata rade si ne face pe toti sa radem, actioneaza mai mult decat vorbeste, a facut si face inca multe, incearca si daca nu ii iese, incearca iar, e energie vie si in continua miscare.

 

Tata m-a invatat sa indraznesc, sa am incredere in mine,  sa consider orice provocare ca pe o oportunitate, sa cred ca pot cuceri lumea.

 

Mama m-a invatat sa inteleg oamenii, sa ii ascult si sa-i pretuiesc.

 

Bunicii m-au invatat despre simplitate si firescul lumii, despre valorile autentice, despre respect si umilinta in fata maretiei lumii.

 

Dintre toate cele lumesti, eu mi-am invatatul copilul graiul bland si pasul hotarat, i-am incurajat curiozitatea in fata splendorii vietii si i-am dat increderea de a visa si de a-si urma visurile.

El m-a reinvatat sa zambesc, sa ma joc si sa cred in praful de stele.

 

Tot ce facem, cuvinte, fapte, trairi sunt o mostenire pe care o lasam copilului nostru.

 

Asa cum fiecare am primit lumea ca pe o mostenire, tot asa sa ne straduim sa o lasam in buna stare si celor ce vin dupa noi.

 

Tu ce ii lasi mostenire copilului tau?

 

Cu drag,

Puksa Mare

 

Mostenirea

1500 Total Views 4 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *