Povestea bastonasului de ciocolata


Povesti in dar

A fost odata demult, demult, in tinutul renilor si al nametilor de cristal, un atelier unde se faceau  bunatati de tot felul pentru copiii din lumea intreaga. Spiridusii lui Mos Craciun veneau mereu aici si gustau din toate dulciurile, le alegeau pe cele mai gustoase, le impachetau frumos si le trimiteau copiilor. Asa se face ca in toata  luna decembrie, cu mult  inainte de seara de craciun, copiii cuminti primeau si multe dulciuri.

In atelier lucrau  Puksii, niste ghemotoace mici de blana, harnici foc, curiosi si foarte inventivi. Cand maestrul lor, un batran Puks cu mare experienta, le dadea o reteta noua de dulciuri, ei intotdeauna voiau sa o imbunatateasca si sa adauge ceva special. Uneori puneau praf de stele, alteori, roua neinceputa sau crampeie de vise.

Cel mai mult le placea sa faca bastonasele de ciocolata. Maestrul Puks le-a spus ca fiecare bastonas va avea ca ingredient secret un strop de suflet. Puksii se inghesuiau care mai de care sa faca bastonase de ciocolata cat mai multe si sa la adauge la sfarsit stropul de suflet.

Se gandeau cu incantare, cum fiecare copil va gasi in bradul sau cate un astfel de baston de ciocolata, cum ii vor straluci ochisorii de fericire, cum vor striga de bucurie ca au primit cel mai delicios dulce: bastonasul de ciocolata.

Maestrul  Puks trecea printe ei si le spunea:

– Jumatate de polonic mic de cacao, un degetar de zahar, 2 linguri din ingredientul secret si nu uitati: un strop de suflet la sfarsit, ca sa desavarsiti bastonasul de ciocolata si sa le trimitem tuturor copiilor cate un strop de suflet de la noi.

Se stia doar ca Puksii erau inimosi, harnici, curiosi si foaaaarte creativi. Trebuia neaparat sa le trimita si copiilor cate un strop din darurile lor prin intermediul bastonasului de ciocolata.

Uka era cel mai inimos dintre Puksi. El punea suflet in tot ce facea. Dar avea o problema. La bocancelul stang mereu i se dezlega siretul. Cum facea un pas, siretul pleosc, se intindea cat era de lung pe podea. De cate ori nu a cazut in nas bietul Uka, fiindca nu fusese atent, iar siretul poznasul, se dezlegase fara ca el sa bage de seama si se infasurase printre picioarele lui. Asa ca una doua, Uka se tot apleca sa-si lege siretul. La fel se intamplase si in acea zi buclucasa, chiar cand lucra la cel mai special bastonas – cel din ciocolata alba. Acestea erau foarte rare. Ele se trimiteau numai copiilor foarte cuminti. Se fabricau doar 10 bastonase albe intr-un an, pentru cei mai cuminti 10 copii. Cum lucra el de zor si era atent la reteta: jumatate de polonic de pudra alba, plus un degetar de zahar, plus … si deodata isi arunca privirea in jos si observa sirteul buclucas cum se deznoda incet incet si se lasa pe langa bocancel.

– Ha! Te-am prins poznasule! spuse Uka cu glas tare. Se apleca repede si lega siretul mai stras ca niciodata. Apoi se intoarse, turna bastonasul in forma de carlig, il rasuci putin, apoi il scose din forma, il puse intr-un ambalaj transparent, ii lega o funda si il aseza in cutiuta de transport, pregatit sa plece catre unul dintre cei mai cuminti copii.

Dar … da, din pacate uitase de stropul de suflet. Bastonasul urma sa plece asa, simplu, fara pic de stop de suflet in el.

Spiridusii incarcau degraba cutiile cu dulciuri, le puneau in saci mari pe umeri, apoi dadeau fuga si le lasau la copiii din lumea intreaga. In acest timp, lui Uka iar i se desfacu siretul si cand se apleca sa-l lege, isi dadu seama ca uitase sa puna stropul de suflet tocmai in bastonasul alb, cel mai special dintre toate.

A alergat cat l-au tinut puterile in camara cutiilor ambalate, dar nu era nici urma de  bastonasul alb, iesi afara si mai putu sa vada in zare doar ciucurele de la fesul ultimului spiridus care plecase in lumea larga catre copiii cei cuminti.

S-a intristat nespus. El, cel mai inimos dintre Puksi, uitase sa puna stropul de suflet. S-a framantat, s-a tot gandit cum poate sa faca sa indrepte momentul sau de neatentie. S-a dus pana la urma si a vorbit cu Maestrul Puks si  i-a spus pe indelete intreaga tarasenie. Acesta l-a ascultat cu atentie si i-a zis:

– Uka, tu crezi in magie?

– Da, Maestre. Stii doar ca doar Puksii care cred in magie pot lucra in atelierul tau.

– Da, Uka, asa este. Dar tu crezi cu adevarat in magie?

Uka, raspunse, fara ezitare:

– DA!

Un “DA” asa de hotarat nu mai auzise Maestrul Puks de multa vreme. Zambi discret in barba si apoi spuse:

– Uka, eu am un ochean fermecat, prin care pot vedea cum este primit fiecare bastonas de ciocolata de catre copii.  Iar bucuria nespusa traita de copii atunci cand primesc acest dar, ma incurajeaza sa inventez si mai multe retete de dulciuri delicioase pentru ei. Pentru ca sunt copii cuminti, pentru ca le merita.

Acum hai sa ne uitam impreuna prin ocheanul fermecat si sa vedem ce s-a intamplat cu bastonasul tau alb.

Uka se apropie cu emotie si privi prin ochean. Nu vedea mai nimic. Se gandi ca e ceva in neregula, ca poate nu e demn sa priveasca prin acel ochean. Dar curand isi dadu seama ca doua lacrimi isi gasira de joaca in ochisorii lui albastri. Si le sterse repede si privi din nou.

Vazu un bradut plin de luminite, incarcat de globulete colorate, printre care statea atarnat si deliciosul baton alb de ciocolata. Simti cum inima i se face ca un purice.

Deodata vazu ca de brad se apropie un baietel. Clar, el era unul dintre cei 10 copii cuminti. Ah, cum a fost posibil sa uite sa puna stropul de suflet!

Baietelul se apropie de brad si lua bastonasul. Apoi se lasa putin in jos si intinse mainile cu bastonas cu tot. Potrivi mai bine ocheanul si vazu cum baietelul oferea bastonasul sau de ciocolata alba surioarei mai mici, o poznasa care tot topaia in jurul bradului strigand: E al meu! E al meu!!

Baietelul zambi, ii dadu bastonasul, apoi o imbratisa cu dragoste pe surioara lui mai mica.

Atunci, Maestrul Puks ii spuse:

– Vezi, Uka, bastonasul de ciocolata alba are acum un strop de suflet in el. Prin darul sau, baiatul cel cuminte, a pus chiar el stropul de suflet.

 

Aceasta e magia!

Povestea spune: sa crezi in magie mereu, copile, si sa daruiesti din tot sufletul tau!

 

Craciun

1454 Total Views 1 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *