Practic – Strategii pentru a creste copii empatici


Partea a II-a

Daca ai citit articolul „Empatia este naturala sau se educa?”, probabil ca ti-ai facut deja o impresie despre implicatiile termenului. Daca nu ai facut-o inca, atunci iti recomand sa citesti intai acel articol si apoi sa revii aici pentru partea practica.

 

Asa cum am promis, hai sa parcurgem impreuna cateva directii de actiune care te vor ajuta sa modelezi empatia in copilul tau si pe tine sa-ti dezvolti inteligenta emotionala:

 

  • Ajuta-ti copilul sa puna in cuvinte emotiile. Sa stii sa spui ce simti se invata si nu este o capacitate implicita. Cat de priceputi suntem in a exprima verbal sentimentele noastre depinde de cat de mult am avut libertatea sa practicam identificarea, validarea si intelegerea a ceea ce simtim. Emotiile sunt realitati bio-chimice complexe si nu implica neaparat gandirea logica. Multi adulti nu stiu sa spuna ceea ce simt si confunda emotiile intre ele. Stiind ceea ce simti iti cresti sansele sa gasesti o actiune potrivita realitatii tale interioare . Un copil nu are de unde sa stie asocierile dintre cuvinte si ceea ce simte, pana nu il invatam noi. Ajutand un copil sa foloseasca corect cuvintele pentru ceea ce simte este o modalitate excelenta de a-si organiza lumea interioara si sa inteleaga in acelasi timp, ce simt si ceilalti. Cand un copil va sti sa-si spuna ca se simte trist atunci cand i-a fost luata o jucarie, il va ajuta sa inteleaga ce simte un alt copil care trece printr-o experienta asemanatoare si il va incuraja sa imparta.

Verifica te rog, tu cat de bine stii sa-ti spui ceea ce simti? Cand esti spre exemplu nervos/nervoasa spui celuilalt “ma enervezi” sau “ simt ca ma enervez”? La voi in familie se discuta despre ceea ce simtiti?

  • Simte cu voce tare. Copiii ne urmaresc reactiile si invata din strategiile pe care noi le folosim cu ei sau cu ceilalti. Sa spui cu voce tare ce simti este o modalitate excelenta de a-i lasa pe ceilalti sa ia la cunostinta despre realitatea ta interioara. Modeleaza prin exemplu. Foloseste-te de contextele variate pe care le intalniti impreuna, pentru a modela intelegerea si reglementarea emotiilor: cand te uiti cu copilul la un desen animat, intreaba-l ce crede ca simte un personaj, apoi intreaba-l cand a simtit el acelasi lucru. La fel cu personajele dintr-o carte, un film, o aplicatie etc., dar si privind oameni interactionand. Oferiti exemple fara sa tineti lectii sau momentul sa devina prea incarcat. Pur si simplu impartasiti.

Verifica te rog, tu ce strategii ai de a aduce la cunostinta celorlalti ceea ce simti? Tipi? Intorci spatele? Ii pironesti cu privirea? Trantesti usile? Jignesti? Ignori? Esti sarcastic? Ironizezi?

Incepe sa folosesti cu cei din jur exprimarea emotiilor tale: “Ma frustrez cand ma ignori. E neplacut pentru mine!; “Ma intristez cand arunci cu jucarii”; “Ma simt coplesita si as vrea sa ma ajuti mai mult cu copiii”

  • Valideaza intreg spectrul de emotii. Ca sa putem fi empatici avem nevoie de un anumit nivel de constientizare. Pentru copii acest lucru este adeseori complicat de realizat, mai ales inainte de varsta de 4-5 ani. Acest lucru inseamna ca ei simt emotia, insa le este greu sa o constientizeze si sa o inteleaga. Ajuta-ti copilul! Spre exemplu: “ cred ca te simti nervos pentru ca iti este foame si nu ai mancat”; “te intristeaza ca x ti-a luat jucaria?”; “esti bucuros acum?”; “uite ce vesel esti in dimineata aceasta!”;

Ideea este sa invatam sa recunoastem cat mai multe dintre emotiile pe care le simtim si sa identificam contextele corespunzatoare fiecarei emotii.

Verifica te rog, cat de constient/constienta esti de emotiile pe care le traiesti pe parcursul unei zile? Cat de bine poti asocia emotiile tale unor contexte specifice (ex.: stii care sunt toate emotiile pe care le simti atunci cand te certi cu cineva?)?Cat de bine poti identifica spectrul emotional al celorlalti intr-un context anume (cat de bine poti “vedea” ce simte copilul tau atunci cand il certi? Sau, ce simte sotul/sotia atunci cand ii dai o veste buna? Dar cand discutati despre cuplu? )

  • Include empatia ca parte din disciplina. Atunci cand corectezi comportamentul copilului tau este important sa nu uiti si de implicatiile emotionale. Ajuta-l sa invete in urma unui incident/ greseli/ naivitati prin evidentierea impactului emotional care are efect asupra lui, dar si asupra celorlalti.

Ca sa obtii acest lucru ai nevoie si tu de antrenament. Cat de bine poti empatiza cu o persoana care te jigneste, spre exemplu? Deloc, o sa spui probabil. Insa indiferent de nivelul educational, de disfunctionalitatile mai mici sau mai mari care ne diferentiaza, cu totii suntem capabili sa simtim ce simte celalalt. Daca ne permitem acest lucru, atunci avem o intelegere superioara a motivatiei din spatele comportamentului unei persoane. Prin urmare, ca raspuns la intrebarea de mai sus, daca iti permiti sa empatizezi cu persoana care te-a jignit vei descoperi poate ca simte frustrare/neputinta/inferioaritate etc. Aceasta informatie este valoroasa pentru ca te ajuta sa-ti adaptezi raspunsul si nu doar sa ripostezi: in loc sa jignesti la schimb, poti spune ceva de genul “Imi pare rau ca ai ales sa ma jignesti pe mine ca sa-ti rezolvi asa sentimentele. Ma simt dezamagit/a.”

  • Ai rabdare si practica. Nici unul dintre noi nu poate fi tot timpul, in orice context perfect empatic. Asa ca asteptarile trebuie sa fie pe masura in privinta capacitatii copilului tau de a empatiza cu ceea ce si cei ce il inconjoara. Abilitatea este acolo, mai trebuie sustinuta ca ea sa se dezvolte. Fii inventiv si cauta modalitati de imbunatatire a exprimarii emotiilor. Exersand cu copilul tau, vei observa cum si tu iti vei imbunatati acest proces.

Cum stii daca ai nevoie si tu sa lucrezi la capacitatea ta de empatizare:

– Le spui celorlalti ce sa simta: “Dar n-ai de ce sa plangi acum”; „ Esti prea sensibil/a”; „Ce te-ai speriat asa?” etc.

Minimizezi ceea ce simt ceilalti: „Esti prea nervos”; „Te superi degeaba”; „ Multumeste-te ca nu-i mai rau”

Respingi sau chiar anulezi ce simt ceilalti: „ Atatia nervi la varsta ta?”; te faci ca nu observi ce simte celalalt; ce simti tu este mai important

Insinuezi in ceilalti emotii: provoci in ceilalti vina sau rusine ca sa-ti rezolvi tie un sentiment neplacut sau o situatie provocatoare pentru tine

Nu le acorzi celorlati sansa de a-si rezolva emotiile: pui presiune si grabesti lucrurile

Sa invatam sa lucram cu emotiile noastre inseamna sa ne abordam ca pe un intreg, sa ne respectam mai mult si sa dezvoltam procese mai functionale si mai adaptate. Emotiile noastre contin informatii pentru creier. Asa ca in loc sa invatam cum sa ne reprimam, respingem sau negam emotiile putem invata cum sa actionam conform informatiei pe care o contin: daca sunt furios, poate ca trebuie sa invat sa respir mai adanc si sa imi acord cateva momente ca sa pot gandi mai obiectiv; daca simt rusine, poate ca trebuie sa verific judecata mea sau valorile conform carora am actionat si sa fac ceva spre a corecta; daca simt vina, probabil ca am incalcat niste limite si trebuie sa-mi reevaluez atitudinea fata de acestea.

Eu simt acum ca am atins un punct sensibil din vietile noastre si as aprecia daca ai alege sa impartasesti impresiile tale. Daca stii pe cineva caruia i-ar fi de folos acest articol, atunci te rog sa-l transmiti.

Cu drag,

Oana

Mai multe despre Oana puteti citi aici: www.oanapopescuargetoia.ro

 

psihologul meu logo

1320 Total Views 1 Views Today

One thought on “Practic – Strategii pentru a creste copii empatici

  1. Pingback: Tu ce stii despre nevoile emotionale esentiale ale copilului? - Pukini

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *