Tu ce stii despre nevoile emotionale esentiale ale copilului?


5 aspecte care iti vor consolida relatia cu copilul tau (I)

Ce iti amintesti din copilarie? Aproape toata lumea isi aminteste fragmente din copilarie, daca nu chiar mai mult de atat. Probabil sunt amintiri pozitive cum ar fi vacantele cu parintii, unii profesori, prieteni, veri petrecute la bunici sau premii luate la scoala; si probabil si amintiri negative cum ar fi conflicte familiale, rivaliati intre frati, probleme la scoala, sau chiar amintiri triste si profund suparatoare. Oricum ne-ar fi amintirile si in ce combinatie reusim sa le evocam, aproape intotdeauna sunt legate si de figurile parintilor nostri, chiar daca doar sub forma unei senzatii vagi. In sinea noastra “stim” ca au fost acolo. Si mai “stim” si in ce fel au fost acolo pentru noi. Stim la nivel emotional!

Copiii fiind am avut nevoi emotionale si reusita implinirii lor a venit sub efectul experientelor traite in anii dezvoltarii noastre, alaturi de cei ce ne-au crescut. Noi nu crestem doar sub efectul lucrurilor ce ni s-au intamplat, dar si sub efectul celor care nu ni s-au intamplat, plus contributia noastra activa in a face sens si intelege viata, pe noi si ce ne inconjoara.

Copiii cu siguranta nu vin pe lume insotiti de un manual de utilizare, dar daca ar fi asa, atunci capitolul despre cum ar fi un copil fericit nu ar fi foarte complicat, deoarece exista o formula care la prima vedere este foarte simpla pentru parinte:

Indeplineste in mod consistent nevoile de dependenta emotionala ale copilului = copil fericit

Copiii mici nu-si pot indeplini singuri nevoile, asa cum o planta nu se poate uda singura. Copilul fericit depinde de cei care il ingrijesc pentru a-si indeplini aceste nevoi. Doar pe masura ce crestem devenim din ce in ce mai capabili sa ne indeplinim nevoile si deci, independenti. Aceasta in cazul in care am fost invatati sa o facem.

Nevoile de dependenta ale copilului sunt strans legate de punerea bazelor pentru modul in care el se va aborda pe sine ca adult si le putem imparti pe doua grupe:

  1. Nevoile de supravietuire: acestea sunt, asa cum Maslow le-a denumit, nevoile bazale pentru hrana, adapost, haine, ingrijire medicala (fizica), siguranta si protectie. Majoritatea parintilor se axeaza in prima faza destul de mult pe aceste nevoi (fiind si cele mai evidente), insa este necesar sa facem observatia ca in aceasta categorie intra si doua nevoi care au si un corespondent emotional: siguranta si protectia. Daca un copil nu se simte in siguranta, acesta nu se poate relaxa, este mereu in garda examinand mediul inconjurator pentru a identifica un eventual pericol. Cu cat nivelul de anxietate este mai mare, cu atat copilul devine mai vigilent in experimentarea mediului , devine hiper-alert si nervos. Cu siguranta nu este un copil feicit.

A se simti in siguranta, ajuta un copil sa se relaxeze si sa fie jucaus, sa se joace. Jocul este modul prin care copiii invata sa creasca si sa se dezvolte in limitele normale. Deoarece a se simti in siguranta este atat de important, copiii au dezvoltat un mecanism de aparare – idealizarea – care are functia de a-i ajuta sa se simta in siguranta. Prin idealizare, copiii mici isi pun parintii pe un “piedestal” si ii investesc adesea cu puteri supranaturale. Acest lucru ii face sa se simta in siguranta deoarece “daca sunt in grija unui supererou, atunci nimic nu mi se poate intampla!”. In plus, “daca nu cred total in cei ce ma cresc, cine mai ramane sa aiba grija de mine?”. Toate acestea se petrec la nivel emotional si intuitiv si exprima puternic instinctul de supravietuire.

Ca sa ne dam seama mai bine ce inseamna ca ne-am idealizat parintii, spre exemplu, idealizarea parintilor este primul catalizator pentru aparitia sentimentului de rusine. Cand ai facut ceva ce tu ai crezut ca ti-a dezamagit parintii (a se citi supereroii), sau ei ti-au dat de inteles aceasta, atunci ai simtit ca ai facut ceva nepotrivit si ai simtit rusine in ceea ce te priveste.

Dar despre idealizarea parintilor si efectele acesteia asupra dezvoltarii noastre  am putea vorbi intr-un articol separat, insa acum hai sa vedem care sunt nevoile emotionale principale in perioada copilariei si ce implica acestea in relatia cu parintii.

  1. Nevoile emotionale:

Un copil care are nevoile emotionale satisfacute consecvent este un copil care se dezvolta si infloreste sanatos. In timp ce un copil care nu primeste in mod consecvent implinirea nevoilor sale, sufera emotional in proportie cu lipsa existenta.

Putini stiu ca o mare parte din suferinta noastra emotionala la maturitate, nu este datorata neaparat modului inadecvat in care parintii ne-au abordat in copilarie, ci faptului ca ne-au lipsit, uneori cu desavarsire, elemente esentiale pentru dezvoltarea emotionala armonioasa. Cu alte cuvinte, nu conteaza doar ceea ce ni s-a intamplat in copilarie, ci in egala masura suntem afectati de ceea ce nu ni s-a intamplat. Iar cel din urma lucru nici nu ni-l putem aminti, pentru ca pentru psihicul nostru nu exista.

Iata cinci elemente cu o contributie esentiala, cu o parte a semnificatiei lor prea putin mentionata sau chiar neglijata in materialele larg raspandite:

Timpul

Pentru un copil, timpul alocat de parinti nevoilor sale echivaleaza cu dragostea, cu sentimentul valorii si al importantei. In aceasta ecuatie insa elementul care face diferenta nu este neaparat cantitativ, ci calitativ: ceea ce indeplineste nevoia emotionala a copilului din perspectiva timpului petrecut impreuna este calitatea acestuia.

Un copil pentru a se dezvolta armonios si echilibrat si a avea o stima de sine sanatoasa are nevoie de timp acordat de ambii parinti, timp in care el trebuie sa fie in centrul atentiei. Nu este necesar sa ne luam concediu pentru a sta cu copilul, ci a constientiza ca daca acord 15 minute zilnic copilului, atunci in acele minute nevoile copilului trebuie sa fie prioritare pentru mine: sa-l intreb ce mai face, cum s-a distrat azi, sa-i spun ca m-am gandit la el in timpul zilei si mi-a venit o idee despre ce o sa facem impreuna in weekend etc.

Copilul nu stie ca este prezent toata ziua in mintea ta, nici nu intelege anxietatea ta de a fi stabil financiar pentru a-i asigura lui viitorul. Pentru tine poate parea ca timpul tau este ocupat de imaginea copilului intr-o proportie mare, insa pentru el singurul timp perceput ca fiind-ui acordat este cel in care stai efectiv cu el. Si nici aceasta conditie nu este suficienta ca el sa-si confirme nevoile emotionale, ci trebuie sa simta ca in acele momente alaturi de tine, el este prioritar oricaror altor subiecte, persoane, situatii etc.

Acesta este motivul pentru care un copil te intrerupe insistent atunci cand vorbesti cu altcineva. El poate simti ca acel “altcineva” sau “altceva” ii rapeste oportunitatea de a-si confirma necesitatile emotionale resimtite. Va face tot ceea ce poate si stie sa-ti redirectioneze atentia si timpul catre el.

 Atentia

Asa cum un copil echivaleaza timpul petrecut impreuna cu dragostea, atentia acordata acestuia echivaleaza cu valoarea.

Atentia pe care i-o acordam inseamna mai mult decat sa stai si sa-l asculti si sa te joci cu el. Inseamna sa-l insotim in viata lui de copil.

Parintele unui copil sanatos emotional:

  • Asculta, incearca sa inteleaga si isi ia copilul in serios
  • Arata preocupare sincera fata de cine este el, fata de ce simte si gandeste el (copilul)
  • Observa cand copilul se lupta cu ceea ce simte si il ajuta sa-si dea seama despre ce este vorba si ce sa faca cu emotiile sale (vezi articolul “Strategii pentru a creste copii empatici”)
  • Stie cum si-a petrecut copilul ziua, cu cine si-a petrecut timpul si care sunt momentele importante din fiecare saptamana

Copiii au nevoie de multa atentie din partea parintilor, deoarece la nivel inconstient ei intuiesc ca parintii sunt sursa lor de informatie si validare. Daca nu le acordam suficienta atentie, atunci este foarte probabil sa le formam acel tip de comportament si gandire a celor care sunt dependenti de atentia cuiva pentru a actiona. Trebuie retinut ca un copil, in cea mai mare parte a timpului, nu isi da seama de ce actioneaza intr-un mod care noua ni se pare ca este special manifestat pentru a primi atentie. Copilul actioneaza asa pentru ca are nevoie de atentie si nu pentru ca vrea atentie.

In general, sunt doua motive pentru care copiii cauta atentie:

  • Cand nu primesc suficienta atentie si au nevoie in mod sincer de ea.
  • Cand primesc prea multa atentie – caz in care este vorba mai mult despre o problema de disciplina si nu de atentie.

Ganditi-va ca atunci cand copilul solicita si mai multa atentie, desi primeste deja multa, ca este mai degraba o solicitare de ghidare si disciplina. Cand parintii spun ca este “prea rasfatat” copilul lor, de fapt ei ar trebui sa spuna “prea putin ghidat si disciplinat”.

A acorda atentie copilului inseamna si sa fii conectat la nevoia sa emotionala. Sa-i intelegi trairea si sa reactionezi conform acesteia si nu neaparat impulsului tau emotional. Astfel el se va simti observat, va simti ca inseamna ceva, va simti ca este valoros.

Toate aceste lucruri le regasim pe deplin si in comportamentul nostru de adulti, iar reactiile noastre in privinta atentiei pe care o primim sau o solicitam au o legatura directa cu primele informatii formate in copilaria noastra. Cine nu se simte bine atunci cand este observat? Cine nu are nevoie sa simta ca “face diferenta” pentru cel iubit? Cine nu vrea sa-i fie intelese trairile si sentimentele? Este cineva? Personal, eu inca nu am cunoscut pe nimeni.

Prin urmare atentia nu inseamna rasfat, ci notificare, observare, empatizare si valorizare a celui din fata noastra. Copilul isi stabilizeaza primele notiuni legate de aceste aspecte direct din mediul in care creste.

Si daca tot am vorbit de atentie, atunci sper ca ti-am captat-o si pe a ta ca sa ramai alaturi de mine, pentru ca in articolul urmator vom continua sa vorbim despre disciplina, afectiunea si directionarea copilului.

Pana atunci, daruieste acest articol si altui parinte si gandeste-te ca adevaratul beneficiar va fi un copil.

Cu drag,

Oana

 

Bibliografie

Daniel Goleman – Inteligenta emotionala. Curtea Veche, Bucuresti, 2001

John Bowlby – Maternal care and menthal health. J.Aronson, NJ, 1995

Jonice Webb – Running on empty. Overcome Your Childhood Emotional Neglect. Morgan James, NY, 2013

Nathaniel Branden – Cei sase stalpi ai increderii in sine. Amsta, Bucuresti, 2008

 

psihologul meu_ nevoile emotionale

2082 Total Views 1 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *